Ca să fiu extrem de sincer mă aşteptam să continuu să slăbesc în acest weekend, care, deşi a abundat în tot felul de preparate, m-a prins mai cumpătat ca niciodată şi, în plus, a fost destul de solicitant.
foto: Ana-Maria Nazarie
Sâmbătă am gustat oleacă de miel umplut şi de grătar de miel, preparate minunat la Casa Olteanu. Am ciugulit doar, cât să aibă pe ce se sprijini cele vreo 14 feluri de vin pe care le-am gustat pe parcursul întregii zile. Am zis gustat şi chiar aşa a fost, în sensul că nu cred că am înghiţit mai mult de 500 de mililitri de vin. Am mai legumit nişte brânzici monumentale, în cantităţi ultramoderate, şi o felie străvezie de salam. Am asezonat cu cireşe din belşug. A fost însă destul de cald şi am suferit oleacă...
Duminică am păcătuit iarăşi cu un grătar. Mă gândesc însă că cei doi mici şi una bucată cârnat s-au compensat caloric cu sportul periculos care a fost prepararea cărnii în condiţii de grabă maximă, dictată de apropierea ameninţătoare a diluviului ce a scăldat aseară Tomeştiul meu drag. Cu alte cuvinte, făcutul şi întreţinutul focului, deopotrivă cu căratul vaselor şi a mâncării cred că au compensat ceea ce am reuşit să mănânc.
La cele de mai sus ar trebui desigur adăugat şi stresul ţinerii unei cuvântări în dimineaţa zilei de sâmbătă, mai ales că mi-am asumat de voie de nevoie rolul de iniţiator al unei dezbateri şi a trebuit să îmi condimentez discursul cu poziţii mai hotărâte decât mi-ar fi plăcut, în scopul amorsării rapide a discuţiilor. A fost deci destul de solicitant să vorbesc şi, uneori, chiar şi mai solicitant să tac.
De azi însă, gata! Mă întorc la eterna mea carne pârpâlită în friteuză şi continuu să tânjesc după zarzăre.
