Ideea mi-a venit de la amicul Cezar. Deşi mi-am amintit că am fost perpetuu amuzat de relaţia aproape erotică dintre mulţi şoferi şi maşinile personale. Cotrobăiala unsuroasă în măruntaiele Daciilor strămoşeşti, desfăşurată în faţa blocului şi în uralele vecinilor invariabil-pricepuţi, mi s-a părut dintotdeauna că are conotaţii sexuale. Indiferent însă de paternitate, ideea e valoroasă şi trebuie dezvoltată.
Programul Rabla pentru neveste ar trebui să aibă în vedere doamnele al căror certificat marital e mai vechi de douăzeci de ani, fiindcă aceasta este etapa la care ele sunt comparabile cu o maşină de 12 ani, pretabilă pentru programul Rabla. În etapa asta li se lărgesc garniturile şi mai pierd lichid, chitul nu mai poate acoperi imperfecţiunile, nu mai pornesc chiar la sfert, scot fum şi gaze poluante, trăncănesc groaznic şi, în general, costă atât de mult să le recondiţionezi că mai bine iei una nouă.
Se întrevăd desigur nişte probleme:
- unde duci fosta şi ce te faci dacă zidurile nu-s destul de înalte şi evadează?
- cine îşi asumă responsabilitatea de a păzi o mie de rable-neveste şi ce armament ar trebui el să folosească?
- cine plăteşte? Primeşti un voucher de la stat sau trebuie să dai tu nişte bani? Poate că ar trebui un târg faustian.
- rabla-maşină nu are dreptul legal de a se împotrivi la radierea certificatului. Nevasta însă...
Presupunând că toate aceste probleme, dar şi multe altele, ar fi rezolvate, iată-te posesor al unui voucher, care... Care ce face? Teoretic ar trebui să te ajute să îţi iei una nouă. Şi atunci voucherul ce-ar fi? Un certificat garantat de stat, cu o valoare importantă decontabilă în pantofi, investit cu putere executorie. Cu el ar trebui să ţi se permită să faci un drive-test, ca să vezi dacă îţi place noul model. Ei, n-o să aibă toată lumea bani de modele, dar s-or mai găsi şi de-ăştia.
Voucherele s-ar putea şi cumpăra pe piaţa liberă. E de notorietate faptul că nu toţi cei care vor să scape de aia veche s-ar înhăma bucuroşi la chinurile întreţinerii uneia noi. Ca atare, unii ar vinde voucherul, care ar trebui folosit exact ca şi la programul de maşini. Cine vrea să aleagă una nouă, să aibă dreptul la trei vouchere, adică la trei încercări.
Mda, m-aş mai putea juca niţeluş cu ideea asta, dar simt că vă întrebaţi ce legătură au rândurile de mai sus cu slăbirea. Păi, să vedeţi, boieri dumnevoastră, ce alergat o să fiu eu după postarea asta pe blog!
1 Response