Imediat ce mi-am anunțat intenția de a vinde următorul meu roman exclusiv prin intermediul site-ului personal, o mulțime de oameni m-au întrebat dacă sunt întreg la cap. Cică nu îmi dau seama cât de mult reduc aria de circulație a cărții limitând opțiunile ei de distribuție. Nu zic că n-au dreptate, dar experiențele mele anterioare cu librarii conțin episoade de-a dreptul sinistre. Ia uitați:
- la ultima Abație, m-a sunat unul din București. S-a dat mare fan și proprietar de stand en-gros. Atlas parcă... Mi-a cerut 100 de cărți. I le-am trimis, cu factură, cu TVA. N-am mai auzit de el.
- un personaj destul de cunoscut prin SF mi-a solicitat 50 de exemplare de Gheorghe... Semnate pentru distribuția prin librăria lui online, deci inutilizabile după un eventual retur. Acum tace mâlc...
- un librar, fost ciocănar, mi-a interzis cartea de ghicitori din rețeaua sa din Iași și a editat el una asemănătoare, iritat că vândusem mai bine de 2000 de exemplare în doar 4 luni.
- facturile neîncasate de pe urma cărților al căror autor sunt ating peste 100 de milioane de lei. Ultima dată când am tras o tură de telefoane, unul mi-a zis pe șleau că a închis firma cu care colaborasem, iar altul mi-a spus că-s tâmpit fiindcă vreau factură și că el îmi ceruse cărți și nu acte.
- înainte de orice însă, refuz să câștig de zece ori mai puțin decât librarul care vrea între 50 și 60 la sută din prețul de copertă. Consider chiar că felul în care merg lucrurile e o reală batjocură, mai ales că mai sunt și dintre ăia care, dacă le ceri banii, se pretind insolvabili. De aceea, susțin că a intra într-o librărie clasică astăzi înseamnă să faci un act anticultural. E paradoxal și trist, dar asta e părerea mea. Dacă vreți să sprijiniți cu adevărat cultura scrisă română, cumpărați cărțile de pe site-urile editurilor. Sunt și mai ieftine, iar banii ajung la cei care îi merită.
- și dacă totuși va dori cineva să îmi distribuie cartea, vreau comenzi de peste 20 de exemplare, cu 75 la sută plătiți în avans, ca la... fete.
Mai am câteva argumente în favoarea experimentului care va fi DemNet
- publicul căruia mă adresez trebuie să fie familiarizat cu ... Netul. Fiindcă altfel romanul nu are nici un chichirez.
- lângă biroul meu s-au adunat cel puțin 100 de cărți care nu mai încap în bibliotecă. E drept că unele sunt cadouri sau părți ale unor diverse feluri de protocol. Mai bine de jumătate sunt însă cumpărate cu bani peșin. Exclusiv de pe net.
- pe la târguri, s-or găsi ele două suflete bune să ia și cărțulia mea să o arunce într-un colț de tarabă.
- oricum, nu sper să mă îmbogățesc și am renunțat la ideea că voi putea trăi vreodată din literatură.
Închei scriind timid că orice ajutor în popularizarea acestei nebunii n-are cum să strice...
7 Responses