Subscribe via RSS Feed

Şi totuşi, DemNet!

Loredana, Daniel, Delia, Cristi, Dana, Narcis, Maura, Luiza, Radu, Mirel, Constantin, Dragoş, Sorin, Gina, Robert, Horia, Ştefan, Vlad, Dana, Nicu, Florin, maestrul Gheracostea, dar şi zeci de alte voci, anonime sau trecute cu vederea la ceasul târziu de seară la care scriu aceste rânduri, m-au certat fiindcă nu mai scriu.

Le-am spus că scrisul a devenit un hobby scump, de vreme ce trebuie să îi dedic un timp în care aş putea face ceva care să mai uşureze jugul ratelor imense; le-am povestit cum, într-un fel sau în altul, deşi m-am ales cu prieteni de nepreţuit în lumea cărţilor, contractele mele nu au mers niciodată până la capăt, punându-mă în postura jenantă de a cere ce-i al meu; le-am mărturisit smerit că stresul de zi cu zi mă împiedică să ating starea în care să pot zbura printre stele; am recunoscut cu capul în pământ că nu ştiu în ce ungher întunecat al sufletului meu s-a pitit băieţelul acela hotărât, care îşi înghiţea lacrimile când taică-său îi spunea să-şi bage minţile în cap fiindcă nu va deveni scriitor; le-am ţesut poveşti despre cum scriu un roman fantastic şi le-am ascuns că sufletul meu se întoarce mereu la SF, la space opera; i-am amăgit că mă simt mândru de izbânzile mele publicistice, de premiile pentru traduceri…

Problema e că le tot spun asta cam de multă vreme şi, deunăzi, unul dintre ei m-a interpelat aşa:

– Bun, şi în ăştia patru ani în care n-ai scris, ai strâns bani, ai descoperit parteneri ideali de afaceri, eşti mai puţin stresat, ai făcut pace cu tine însuţi sau te simţi mai bine dimineaţa când te bărbiereşti?

Răspunsul e că nu.

Imediat ce am realizat pe deplin irosirea ultimilor ani, m-am încălzit cu participarea la un concurs straniu pe www.ateliersecvente.ro şi apoi am început o cursă nebunească spre finalul romanului DemNet, pe care am decis să-l scriu pentru mine şi pentru cititorii mei. Aşa se face că în seara asta pot să vă spun că îl voi publica la editura familiei noastre şi îl voi distribui exclusiv online şi exclusiv de pe site-ul www.dandobos.ro. Va fi disponibil în jurul datei de 1 octombrie, va avea aproximativ 500 de pagini, va costa în jur de 35 de lei, inclusiv taxele poştale şi se va vinde… în câte exemplare se va vinde. Sunt conştient că e o decizie extrem de îndrăzneaţă, dar ea face parte din tăişul ce a sfâşiat ghemul de angoase şi frustrări care îmi întuneca sufletul. Ştiu astăzi că, pentru mine, scrisul nu va fi niciodată o activitate tihnită şi aşezată, ci demonul care îmi va devora noaptea toate energiile pe care le voi fi economisit meschin pe parcursul zilei.

DemNet este un roman centrat pe un personaj în care recunosc că am pus destule elemente autobiografice şi în care ştiinţele politice vor ocupa locul pe care îl avea teologia în trilogia Abaţia. Pe parcursul acţiunii, veţi regăsi elemente din două sau poate chiar trei povestiri pe care le-am publicat deja, cea mai importantă fiind Îngeri, ieşiţi din morminte!

Şi, ca să vă conving că nu glumesc, includ în acest post proiectul copertei dar şi un teaser aşa cum am aflat eu de la Ştefana că se cheamă fragmentele de roman, menite să vă facă poftă.

 

Văzută de pe orbita circumlunară joasă pe care se înscrisese Săgeata, CBA strălucea magnific. Scutul energetic avea irizaţii verzui, semn că neutralizase de curând un micrometeorit de iridiu. Lemme scrisese de multe ori despre paradoxul reprezentat de cupola unică sub care Jose Temuro îşi construise imperiul. Era o realizare inginerească fără precedent, a cărei construcţie şi întreţinere permanentă necesitau însă atâţia bani, încât nici măcar He3, producătorul de energie, nu îşi propusese niciodată să construiască un dispozitiv asemănător. Principiul după care era construit scutul se folosea pe scară largă în Ruschindia pentru protejarea navelor care mergeau spre Marte. În principiu, era un fel de sendviş în care un strat gros de aproape un metru de plasmă rece era reţinut între două câmpuri magnetice puternice. Cel de jos era generat de un dispozitiv aflat într-un turn înalt, situat în mijlocul craterului, în timp ce cel superior se compunea cu ajutorul a patru sateliţi ce zburau în orbita joasă a Lunii. Întregul complex servea de asemenea şi pentru apărare, fiindcă nicio navă nu ar fi putut străbate puternicele câmpuri magnetice fără ca instrumentele de bord să i se defecteze iremediabil. Cei patru sateliţi serveau şi ca suport pentru baterii redutabile de tunuri ionice puternice, al căror scop declarat era acela de a fragmenta orice meteorit se plasa pe o traiectorie de coliziune cu scutul. La rândul său, stratul de plasmă oprea 99 la sută din radiaţia cosmică şi putea vaporiza roci cu diametrul de până la jumătate de metru. Sub această imensă cupolă, Temuro reuşise să creeze un habitat perfect. Beneficiind de cantităţi imense de energie, de neconceput pentru epoca de dinaintea punerii în funcţiune a exploataţiilor He3, Temuro reuşea să îşi menţină atmosfera la 23 de grade Celsius. Singurul inconvenient era ziua perpetuă, amănunt despe care Kaate îi spusese că era destul de greu de acceptat pentru cei veniţi de pe Pământ.

CBA era construită în craterul Byrd, aflat spre polul nord lunar. Marginile craterului, odinioară extrem de zdrenţuite, fuseseră refăcute pe alocuri, dar arhitecţii hotărâseră să păstreze forma iniţială, uşor alungită, a craterului. Cupola energetică perfect sferică decupa două regiuni neprotejate în est şi în vest. Platoul de est era o formaţiune bazaltică dură, extrem de netedă, care devenise destul de repede locul preferat de desfăşurare al tuturor sporturilor lunare cu motor. Campionatul solar de speedere aducea o dată pe an peste zece milioane de turişti, care se cazau în hotelurile de lux ce înfloriseră în extremitatea vestică a craterului. În partea de nord a platoului bazaltic se găsea şi spaţioportul, care părea mai plin decât de obicei.

Share

Tags: ,

Category: Panseuri şi sefeuri

Comments (11)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. Florin Buda says:

    🙂 Imi acorzi mie onoarea de a fi primul cumparator oficial?

  2. Dan Doboş says:

    Primul venit, primul servit! Ajunge să te înscrii pe site ca să afli când se vor trimite primele pachete. Până atunci, o să mai pun online câte una alta despre lumea DemNet.

  3. Delia says:

    Astept!
    Si stii ca vom fi printre cei care-ti vom face galerie. Si de-aici incolo!
    Delia si Dan

  4. Dorin says:

    Conteaza si pe mine pentru lista cititorilor… cumparatori, ca sa zic asa :). Nu de alta, dar “mocaciunile” de pe internet nu au farmecul cartilor pe care le poti pipai, rasfoi… Nu iti daruiesc senzatii auditive si chiar… olfactive (sint convins ca stii si tu, foarte bine, senzatia aceea nepretuita de “proaspat” a unei carti noi, pe care o simti, cu care te impregnezi inchizind putin ochii inainte de a o deschide…).

  5. Viorel Pîrligras says:

    Felicitări pentru revenire, Dane! Nu mă uita nici pe mine cu un exemplar/ramburs.

  6. Marius says:

    E adevarat ca o carte are farmecul ei, totusi as fi cumparat-o si daca o vindeati prin Amazon in format de Kindle. Nu stiu care este comisionul lor, dar se fac si economii la tiparire, hartie, manipulare, stocare, trimitere prin posta. Pe internet se mai spune ca drepturile de autor pot fi mai mari la cartea electronica in conditiile in care pretul de vanzare al cartii scade.

  7. Dan Doboş says:

    Va exista şi carte electronică. Nu foarte curând dar va exista.

  8. Florin says:

    da da, si eu tin cu cartile electronice! 🙂 Lenes fiind, le citesc cu mai mare usurinta decat pe cele “clasice”..

  9. Cornel says:

    Am “ingrosat” si eu numarul celor ce au comandat cartea (tocmai am realizat comanda, pe site) 🙂

  10. Cornel says:

    Oh, Florin, vrei sa spui ca (lenes sau nu) te simti mai bine stand ore in sir pe scaunul din fata calculatorului, citind o carte in format electronic ??? Ca nu mi te imaginez intins pe pat, cu laptopul in brate dand click-uri pe “next page” ….).
    Daca spui cu mana pe inima ca preferi sa citesti in conditiile astea o carte, atunci da-mi voie sa ma indoiesc ca ai citit pana acum mai mult de 10 carti (si cand spun carte, ma refer la un roman, adica minim 400 pagini !! — sa mai zic de romanele lui Stephen King care se pot intinde si pe 7-800 pagini ???).
    Bine, in tramvai, cu o mana agatat de bara, si in cealalta cu jucaria de citit carti “electronice”, da … asta poate fi o experienta (iar daca te si simti magulit ca te invidiaza altii cand citesti asa … in fine 🙂 )
    Stiu ca o carte pe hartie presupune o multime de cheltuieli (de la hartia consumata, pana la distributie), dar … crede-ma ca nu poti compara experienta citirii unei carti “clasice” 🙂
    Si ca sa fiu crezut … am practic in intregime colectia de carti electronice “publicata” de Editura Liternet (muuulte PDF-uri, si cel putin 30% chiar am stat sa le citesc asa, in formatul lor electronic — inchipuie-ti ca am citit asa romanul lui Ion D. Sirbu – “Adio, Europa”, adica mai mult de 350 pagini la fiecare din cele 2 volume — pentru mine nu e o experienta placuta cititul in forma asta ! )

  11. Andrei says:

    Domnule Dobos,am cumparat cartea undeva in toamna si as vrea sa va intreb cand apare volumul al doilea?

Leave a Reply




If you want a picture to show with your comment, go get a Gravatar.