Nu mă iluzionez. Diferența colosală față de greutatea de ieri se datorează hidratării și tranzitului intestinal. E însă încurajator. E posibil însă ca, de când l-am anunțat că, timp de trei luni, nu voi pune nici o picătură de alcool în gură, subconștientul meu s-o fi luat razna și să ardă grăsimi la greu. Bine ar fi...
Ieri, între 17.30 și 21.30, am mâncat așa:
- - o porție de supă de roșii, în care orezul era o amintire, în sensul că boabele înotau nevăzute
- - un substanțial fel doi alcătuit din 200 de grame de păstăi fierte și aromatizate ușor împreuna cu 180 de grame de friptură de pui, meșterită la friteuza ActiFry
- - 400 de grame de cireșe, fără ”carne”, de pe dealurile Comarnei, renumită zonă... cireșicolă
- - 200 de grame de căpșuni, semisălbăticite, cam mici, dar tare aromate, provenite din curtea unui vecin
- - 400 de grame de salată de roșii cu castraveți și ceapă, fără pic de ulei și la care cel mai dureros a fost să mă abțin să bag o bucățică de pâine în zeama care a rămas.
Alte evenimente care se poate să fi contribuit la metabolismul meu sunt
- - pastila de Algocalmin pe care am îngurgitat-o (de veselie, să trăiți!) la muncă, știut fiind că stresul îngrașă;
- - patru episoade din The Big Bang Theory, se știe, râsul îngrașă;
- - factura E-On gaz, estimată, care mă pune să plătesc vreo 200 de metri cubi de gaz în plus față de ceea ce am consumat, știut fiind că nervii dau poftă de mâncare.
Evenimentul dietetic al zilei a fost constituit însă de folosirea în premieră a făinii Slăbești mâncând. Când am dat pe ea o căruță de bani, la instigarea domnului inginer Cristi, campion absolut al curei de slăbire, am crezut că îl apuc pe Dumnezeu de un picior. Perspectiva de a înfuleca o bucată de pâine caldă dimpreună cu niște zacuscă proaspătă îmi făcea să tremure în adâncul simțirii corzi pe care nici nu știam că le mai am.
Am pus deci în mașina de pâine respectiva făină și, exact după 3 ore și 17 minute, a ieșit de acolo o formă dodoloață ce aromea năucitor și arăta senzațional. După nici zece minute, necesare răcoririi minime a jimblei, am tăiat o felie și... rezultatul a fost că în meniul zilei de ieri nu o să vedeți nici măcar o firimitură de pâine.
E rea, fraților! Dacă felurile de pâine ar fi o turmă de oi, păi asta ar fi Bisisica, aia de duce turmă în văgăuni; dacă felurile de pâine ar fi vise erotice, ăsta ar fi cel în care te prinde nevasta la fete; dacă felurile de pâine ar fi mașini, asta ar fi cu siguranță o teleguță trasă de un cal răpciugos și, nu în ultimul rând, dacă felurile de pâine ar fi fotbaliști, asta cu siguranță ar fi Bănel Nicoliță. De ce? Fiindcă e neagră, are un gust imposibil și e inventată probabil ca să te facă să te simți pedepsit de divinitate, de soartă și de entropie, e purgatoriul negru al panificației, locul în care ajungi dacă păcătuiești cu franzela și croissant-ul, e colțul în care stai după ce ai tras cu cocoloașe în fața doamnei învățătoare, e zâmbetul zeflemitor al ăluia de pupă fata pe care tu o plimbi, e... Mă rog. Eu optez pentru mămăliga rece. Mult mai hipocalorică și mai gustoasă! Și mai ieftină.
2 Responses