Dacă n-aş fi avut experienţa anului trecut şi n-aş fi citit pe net că nu e indicat să te cântăreşti în fiecare zi, tare aş mai fi fost supărat. De unde să se fi acumulat 300 de grame de ieri până azi? Am fost cuminte. N-am mâncat decât aşa:
una porţie borş vai de mama lui, de legume şi străveziu ca bluza unei vedete care tocmai şi-a pus silicoane noi;- 180 de grame de carne la friteuză, slabă ca un fotomodel de 16 ani, cu 250 de grame de salată de roşii;
- 200 de grame de vişine, 200 de grame de căpşuni şi maximum 150 de grame de cireşe;
- pe seară am mai mâncat 200 de grame de brânză de oi cu 10 roşii cherry.
Alte aventuri care ar putea să-mi fi influenţat metabolismul sunt:
- un telefon care îmi confirmă invitaţia la a participa la ceea ce se anunţă a fi cea mai tare antologie SF a anului 2012
- un episod din Game of Thrones foarte ilustrativ pentru metodele de a transforma o carte bună în scenariu
- bucuria de a vedea că dieta mea cu nuduri a ajuns un fel de mini-celebritate pe net.
Astăzi de dimineaţă m-am confruntat însă cu una dintre împrejurările pentru care am decis să scriu tot ceea ce simt şi experimentez în timpul curei de slăbire. Dincolo de tonul uşor glumeţ, neserios de-a dreptul uneori, rezultatul cântăririi zilnice poate fi motiv de neagră depresie chiar şi pentru un tip aparent pozitiv ca mine. Am destule cunoştinţe de pe vremea când ai mei doreau să mă vadă doctor ca să îmi dau seama că diferenţele astea pot să se refere şi la tranzitul intestinal. Îngreunat cumva de lipsa grăsimilor din alimentaţia mea. Nu e exclus să fi contat şi cana cu apă pe care am băut-o astă noapte, eveniment care se întâmplă destul de rar, Ştiu toate astea, dar chiar şi aşa, e destul de frustrant.
Cred că cel mai important este totuşi să nu-ţi dai termene şi să nu percepi cura de slăbire ca pe o întrecere. Nici măcar cu tine însuţi. Oricum, după încheiera ei nu poţi să revii la ceea ce a fost odată, la regimul alimentar care mă dusese pe mine, de pildă, anul trecut pe vremea asta, la 130 de kile. Scopul pe care mi l-am asumat e să slăbesc în ritmul şi în felul meu, cu conştiinţa clară a faptului că metoda nu e cea mai nimerită şi că o adopt doar fiindcă nu-s în stare de altceva. În plus, premisa iniţială a curei de slăbire a fost prezenţa exagerată a grăsimilor în organismul meu, fiindcă altfel l-aş fi acompaniat pe prietenul Cristi în aventura sa Montignac.
Oricum, am vorbit de dimineaţă cu doamna Loredana şi mai schimbăm şi regimul alimentar. În sensul că îl mai îmbogăţim cu ceva peşte şi mai renunţ la corcoase, fiindcă oricum mi s-a cam acrit de fructe sâmburoase. Mâine va fi mai bine! Iar peste câteva săptămâni apar pepenii. Atunci să te ţii slăbire!
