Ieri a fost luni, zi în care, prin definiţie, ţi se întâmplă tot felul de lucruri de care te-ai putea lipsi. Ei uite că a fost o excepţie de la regulă, în sensul că nu m-a dat peste cap nici o veste şi nici nu m-a extenuat vreo întreprindere mai spectaculoasă decât rutina mea zilnică.
Am mâncat aşa:
una porţie borş străveziu cu trei perişoare medii- 120 de grame de carne de pui cu o salată de roşii cu castraveţi
- 300 de grame de vişine
- 400 de grame de pepene verde
- 100 de grame de caş.
M-am gândit toată ziua la sfaturi. La sfaturile despre slăbit care abundă în tot Internetul. Concluzia? N-am avut noroc în viaţă, în sensul că prea multă carte strică.
Am citit, de pildă, într-o publicaţie ieşeană că, pentru a slăbi, trebuie să înlocuieşti făina de grâu cu fasole. Da. De slăbit, slăbeşti. De ciudă, de exaspeare sau de flatulenţă, fiindcă, altfel conţinutul caloric al fasolei uscate nu e cu mult mai mic decât cel al făinii pentru pâine. Fiindcă şi aici e o discuţie lungă: cine îşi imaginează că pâinea noastră cea de toate zilele e făcută din făină „trei nule” are mari rezerve de inocenţă, vorba lui Pleşu.
În acelaşi material ni se recomandă să înlocuim orezul cu conopidă. Mda. Presupunând că aş mânca orez şi ar trebui să îl schimb pe altceva, aş ezita de două ori când ar veni vorba de conopidă. Leguma asta e o varză, ceva mai de soi, e drept, dar tot varză. De aceea, îţi dă nişte aere intestinale care ar putea să te pună în situaţii neplăcute în locuri publice.
Aflăm tot de acolo că trebuie să înlocuim smântâna cu iaurt, covrigeii cu nuci şi, mai ales, ciocolata cu lapte, cu ciocolată neagră, deşi din punct de vedere caloric, produsele astea sunt absolut comparabile. Culmea e atinsă în momentul în care aflăm că suntem sortiţi a rămâne graşi dacă nu înlocuim untul cu avocado. Parcă şi văd un clapon prăjit în avocado...
Cum spuneam, m-am gândit la sfaturi. Ce sfaturi le-aş da eu autorilor unor asemenea enormităţi? Cred că primul ar fi: reluaţi clasa a V-a.
