Ieri a fost cald. În casă a aromit a dulceaţă de căpşuni. Nu m-am lăsat însă şi am avut în mare cam acelaşi meniu ca şi luni, pe care l-am îngurgitat tot aşa, mai spre seară:
- o porţie de supă de cartof, în sensul că în ea plutea o singură bucată de cartof fiert, care nu trăgea mai mult de 50 de grame
- o porţie de friptură de pui în friteuză, cam 175 de grame, acompaniată de 200 de grame de păstăi monumentale
- 200 de grame de căpşuni de la Delia
- 500 de grame de cireşe de la vecinul Doru
- 50 de grame de alune proaspăt prăjite de doamna Loredana
- o omletă din două ouă mici, de la doamna Petronela, însoţită de 200 de grame de salată de roşii.
Zău dacă nu a fost mai mult decât suportabil!
Alte evenimente care se poate să îmi fi afectat metabolismul, pornind de la ideea că stresul şi râsul îngraşă.
- filmul „Love and Other Drugs” ce propune o Anne Hathaway care îţi taie respiraţia în vreo trei feluri diferite
- pretenţia lui Gheorghe Flutur de a înfiinţa Regiunea Bucovina
- o mirare smerită în faţa minunii care este mierea de albine, pricinuită de achiziţia unei sticle cu trei kilograme de miere de salcâm meşterită de mânuţele colegului Costel.
- dezamăgirea de a aştepta în continuare coletul Nemira cu restul volumelor din R.R. Martin.
- tristeţi nedefinite, ce au lovit pe la prânz, după şedinţă...
Vă promiteam însă să vă prezint astăzi unul dintre cei mai importanţi aliaţi în cura mea de slăbire – friteuza ActiFry. Nu încape, desigur, nici o îndoială că, atunci cînd a rânduit gusturile, Dumnezeu, entropia şi evoluţia la un loc au hotărât să facă două mari categorii: prăjelile şi restul. Nimic nu se poate compara cu mângâierea palatină a unui pat de ceapă prăjită aşezat pe un strat consistent şi rozior de iahnie de fasole; cârnăciorul fript în tigaie şi scăldat de efluvii toride de ulei e ispită chiar şi pentru sfinţi; cartoful prăjit e a treia inventie a omenirii după foc şi roată; pârjoluţele şi chiftelele abia luate de pe foc dau uitării legendara şi iluzoria ambrozie; peştele ... Nu mai scriu că îmi vine rău. Pe lângă prăjeli însă, mai există şi alte alimente care abundă în ulei vegetal: sfinţii ar cădea în păcat în faţa unei salate de icre făcute cu atenţie, maioneza e desprinsă de la masa zeilor, iar sosurile de tot felul constituie esenţa oricărei bucătării care îşi propune să hrănească şi nu doar să mânjească farfurii. Dacă la ultimele bunătăţi enumerate am putut renunţa, cu greu, la prăjeli mi-a fost tare greu.
Disperat, anul trecut am cumpărat friteuza Actifry, care găteşte fără ulei. În esenţă e o tigaie groasă cu un agitator şi un ventilator care suflă aer cald peste mâncare. Se poate găti cam orice, e simplu şi lipsit de grăsimi. Carnea nu rezultă ca aceea prăjită în tigaie, dar n-are nici uscăciunea grătarului meşterit pe aragaz. Dacă reuşiţi să găsiţi şi un amestec adecvat de condimente, friptura din piept de pui iese mai mult decât acceptabilă. Şi extrem de repede: arunci carnea cu mirodeniile în agregat şi, peste 15 minute, te aşezi la masă. Pentru disperaţi ca mine, fundamentalişti în a respinge tot ceea ce e fiert, ActiFry e cumva singura soluţie de a nu muri de ciudă şi de poftă.
