În decursul timpului, am tot sperat că savanţii englezi vor descoperi ceva care să-mi permită să mănânc cât vreau, dar să nu mă mai îngraş. Şi cum jurnalismul de ştiinţă mi se pare de departe cea mai senzaţională parte a profesiei mele, ani de zile am răscolit Internetul şi buletinele de ştiri în aşteptarea măreţei veşti. Cum ea întârzia să apară, am început însă să plec urechea la fel de fel de diete, care promiteau toate că, păstrându-ţi regimul alimentar, o să te slăbească sănătos şi armonios. Mda.
Ca atare, am studiat cum se poate slăbi cu chefir, cu apă, cu pastile, cu sucuri proteice, cu fructe, cu mişcare, cu electrostimularea muşchilor, cu masaj, cu ceai verde, cu alte ceaiuri şi cu tot felul de alte ciudăţenii. Pe unele îmi e şi ruşine să le menţionez aici, fiindcă ar da o impresie discutabilă asupra tonusului meu intelectual. M-ar face să par bou, cu alte cuvinte.
După nenumărate încercări, bani aruncaţi şi suspinuri adânci, am ajuns să decelez mecanismele dietelor astea, al căror principal atu este că denumirea lor sună bine pentru o campanie de marketing. Întâi de toate, identifici fie un produs exotic, pe care îl şi imporţi eventual, sau unul care aparent e lipsit de orice importanţă într-o cură de slăbire. Pe urmă, faci o reclamă nebună în care spui că respectivul produs e cel mai tare şi că un savant/maestru yoga/şaman tibetan/actriţă/atlet se menţine doar fiindcă ştie „secretul” folosirii lui. Pui apoi un preţ neruşinat şi treci la strâns bani. Pentru ca să nu te lege careva, incluzi în produs şi o dietă din cele mai clasice, una hipocalorică rău, care te slăbeşte oricum, cu sau fără produsul care dă numele curei de slăbire. Am fost de atâtea ori la capătul şmecheriei ăsteia, că, zău, nu mai are nici un secret pentru mine.
Pe sistem, vorba maneliştilor, am să vă propun boieri dumneavoastră, o dietă cu nuduri.
Ar costa 120 de lei o cură completă. S-ar vinde într-o cutie mare, în care aş tipări nişte seturi de nuduri furate de pe Internet. Ia ascultaţi cum ar suna prospectul:
Ultimele cercetări în domeniul metabolismului au descoperit că, atunci când privesc la nuduri de sex opus sau de acelaşi sex, în funcţie de orientarea fiecărui subiect, oamenii au tendinţa de a-şi accelera metabolismul bazal. Cercetătorii Institutului Regal pentru Cercetări Metabolice din Birmingham au cuantificat exact această activitate şi susţin că a privi la un nud timp de 15 minute este mult mai eficient decât a merge pe jos 1,5 kilometri. Secretul constă în a te uita la nuduri potrivite, selecţionate atent pe baza a mii de ore de cercetare şi de a corela silueta din poză cu cea pe care şi-o doreşte subconşientul dvs. Iată regimul zilnic pe care ar trebui să îl urmaţi:
Micul dejun – priviţi la nudul din planşa A timp de 10 minute. Mâncaţi apoi un ou fiert cu o felie de pâine şi beţi o cană de cafea neagră.
Gustarea 1 – Luaţi planşele B,C, găsiţi la serviciu un loc ceva mai retras şi priviţi-le pe tot timpul pauzei de masă. Concomitent mâncaţi un măr.
Prânz – priviţi la planşele D şi E, şi recapitulaţi planşa A. Mâncaţi o supă de broccoli şi o bucată de carne de pui fiartă, fără sare.
... Aţi prins ideea, boieri dumneavaostră! Ziceţi dacă n-ar fi asta nu numai o afacere excepţională ci şi baza de pornire a tot soiul de alte terapii înrudite: cea cu nuduri de acelaşi sex pentru homosexuali şi pentru ambiţioşii care vor să arate ca actorii din reviste, dar şi cura cu pornografie, pentru obezităţile morbide instalate.
Singurul motiv pentru care nu mă apuc de asemenea afaceri este acela că aş câştiga prea mulţi bani, m-aş lăsa pe tânjeala şi m-aş îngrăşa îngrozitor.
2 Responses