Ar fi trebuit să scriu duminică despre evenimentul în care vinul nou s-a îngemănat cu cartea ca să se prezinte lumii într-un cuplu surprinzător. Ştiu că tăcerea m-a expus la tot felul de ironii cu privire la presupuse excese bahice, a căror gratuitate o accept cu capul plecat. Adevărul e că sâmbătă, la Good Point, am trăit sentimentul acut că mi se întâmplă ceva mult prea frumos pentru ca percepţia mea să fie în acord cu vibraţia adevărată din locul acela. Am aşteptat să văd ce mai zic şi alţii şi se pare că nu mi s-a părut... Chiar a fost extraordinar.
Întâmplarea „Un vin nou, o carte nouă” mi-a stârnit tot felul de sentimente: bucuria de a fi cu prieteni din epoci dintre cele mai diferite, mulţumirea de a putea devoala celor prezenţi mecanismul simplu al construirii literaturii SF, încântarea cu care am sorbit antrenul echipelor ce închipuiau un vin selenar, emoţia de a vorbi cu unul dintre primii trei prozatori români ai momentului, dar mai ales smerenia cu care, la sfârşit, a trebuit să plec capul în pământ şi să accept că Răzvan şi Ana Maria au avut dreptate să mă scoată din bârlog. Simţurile au fost şi ele răsfăţate: vin nou de culoarea sângelui de dragon, aromă de mere din Grădina Ursului, dulceaţă de tort...
A rămas şi ceva haz: unii au băut ingredientele concursului de cupaje şi au completat cu apă, alţii au tot gustat produsul final de erau să rămână fără... obiectul muncii. Au fost şi dintre cei care, mistuiţi de spiritul de competiţie, au uitat să compare 9,16 cu 9,5 şi au protestat energic, sarmalele buclucaşe nu s-au lăsat până n-au făcut câteva pete. Dar, indiferent cine ce-ar zice, cred că sunt primul scriitor român care se poate lăuda că toţi oamenii prezenţi la lansare i-au devorat cartea. Iar unii au mai dorit o porţie.
Ştiu că rândurile de mai sus nu-s tocmai jurnalistice, nu-s o relatare ci mai degrabă o însăilare de idei şi percepţii personale. Recunosc. De aceea, acelora care doresc o cronică ceva mai decantată a evenimentului „Un vin nou, o carte nouă” le recomand să citească cronicile lui Răzvan şi Costăchel.
