Am fost mirat, încă de dimineață, să văd câtă lume e preocupată de implicarea mea în campania electorală pentru Primăria Iași și, de aceea, mă simt obligat să spun oricui e interesat de acest lucru că am calitatea de purtător de cuvânt al candidatului USL Gheorghe Nichita. Din câte am convenit cu colegii din ceea ce eu prefer să numesc ”comitetul de sprijin” și nu ”staff-ul de campanie”, atribuțiunile mele vor fi oarecum tehnice: comunicarea pe subiecte de politică generală, explicarea (după puterile mele) a liniilor de gândire după care se construiește proiectul pentru Iași al candidatului, dar și participarea efectivă la dezbateri de tot felul. Din această împărțire a sarcinilor, rezultă cu limpezime, sper eu, că voi declina politicos invitația de a comenta în locul dlui Nichita chestiuni de administrație, lucruri pe care actualul primar le va comunica nemijlocit.
Așa după cum mă așteptam, replica PDL și a adversarilor politici ai domnului Nichita a venit extrem repede. Firav, dar a venit. Pentru ca lucrurile să fie clare, e mai bine să fac niște precizări, să dau niște răspunsuri la întrebări nepuse.
1. Nu consider că poziția mea de purtător de cuvânt al candidatului Gheorghe Nichita interferează cu activitatea de la Evenimentul Regional al Moldovei și aduc în atenția dvs următoarele argumente:
- una dintre problemele începutului de campanie a fost acela că inclusiv analizele PSD arătau că întreaga presă este ostilă lui Gheorghe Nichita
- cotidianul la care lucrez este creditat constant de cititori ca fiind echilibrat și echidistant
- personal, am abandonat prestația editorialistică a doua zi după ce a fost reales Traian Băsescu în funcția de președinte al României. De la trei editoriale pe săptămână, am evoluat la un editorial la trei luni.
- după părerea mea, orice organ mass-media trebuie să reziste următorului exercițiu de imaginație: haideți să extragem topica dominantă și să vedem ce rămâne!? Ce ar fi Antena 3 fără retorica anti-PDL? Ce ar rămâne din prestația jurnalistică a unor confrați ieșeni dacă eliminăm retorica anti-Nichita? Încercați să faceți același lucru cu conținutul editorial al ziarului la care lucrez și veți vedea că nu avem nici obsesii și nici programe.
- refuz să accept că absenta criticilor zilnice înseamnă laudă.
- ziarul nostru este unul regional, într-o zonă dominată de PDL. Cred că Gheorghe Nichita e mai criticat la noi decât Gheorghe Flutur sau Gheorghe Ştefan.
- refuz dubla măsură! Reproșurile de partizanat politic sunt imorale atunci când vin din partea unui regim care prin reprezentanții săi în CNA, prin conducerea TVR, prin oameni precum Sever Voinescu sau TRU, au profitat din plin de împachetarea propagandei de partid în ceea ce s-a dorit a fi fie vocea presei, fie vocea societății civile.
2. Motivele pentru care am decis să îmi asum o postură politică sunt legate indisolubil de meseria mea. Din păcate, Iașul nu e București! Gazetarul de la Iași nu are expunerea unuia din Capitală și de aceea nu poate lupta eficient împotriva ideii vehiculate de PDL conform căreia oricine își exprimă convingeri de stânga sau critică prestația regimului Băsescu este fie inept, fie plătit de cineva. Refuz să fiu catalogat drept tonomat, nesimțit, găozar sau țigan împuțit. Din păcate, nu știu cum mi-aș putea manifesta, de la Iași, opoziția activă față de ceea ce mi se întâmplă decât dacă ajung să mă manifest în plan politic.
Bun, și ar mai fi un motiv: am fost solicitat!
3. Am observat și întrebările privind data începerii colaborării mele cu dl Nichita. Aici, răspunsul e extrem de simplu: am fost dintotdeauna un simpatizant al forțelor de stânga și am afirmat public asta încă de pe vremea când însuși PSD ezita să se pronunțe fără echivoc în acest sens. Ba, de multe ori, mi se spune că sunt mai la stânga decât PSD, fiindcă, de douăzeci de ani, cred sincer în subvenții, în statul social, în solidaritate socială și în egalitatea de șanse. Poate de aceea, în momentul alianței PSD-PDL, contactele mele cu stânga politică au luat o pauză de vreun an...
4. Sunt exasperat de limbajul dual al PDL Iași, care e când în opoziție, când la putere. A te pronunța cu privire la trei gropi și două troiene după ce ai numărat cu Anastase, după ce ai mărit TVA și ai închis spitale, ai scăzut pensii și salarii și ai adus haosul în educație, a vorbi despre lipsă de bani în condițiile în care ai adoptat un buget orientat cu precădere spre serviciile secrete mi se pare de-a dreptul imoral. Și tocmai fiindcă nu mai pot să îndur asemenea batjocură, am ales să mă exprim nu în spațiul jurnalistuic ci în cel public.
5. Cel mai important răspuns e însă și cel mai simplu: nu candidez la nici o funcție. Nu vreau să fiu consilier de vreun fel. Și atunci de ce-o fac? Ca să mă pot privi în oglindă, pentru a avea răspuns peste ani atunci când fiică-mea o să mă întrebe ce-am făcut eu pe vremea când statul se îndrepta spre dictatură. Părinții mei nu mi-au putut spune...
Închei exprimându-mi disponibilitatea spre un dialog civilizat, fie el și polemic. Anii lungi de presă m-au călit în asemenea dispute și nu mă voi feri de ele. Știu că vor fi atacuri la persoană, la familie... Asta e. Eu mă voi mărgini să răspund doar oamenilor politici și niciodată confraților ziariști, împreună cu care mănânc o pâine nu tocmai albă de aproape douăzeci de ani.