Am aflat că mâine USL va face un marş. Deşi ”aş da zile de la mine” ca să se schimbe ceva în arhitectura de putere politică a României, mi-e frică de îngemănarea între protestatarii haotici dar şi sublimi din Piaţa Universităţii şi mişcarea pusă la punct de USL. Multe sunt incongruenţele dintre cele două grupuri, dar cea mai evidentă este lipsa unui lider. E greu de crezut că oamenii care ies zi de zi la manifestaţie vor accepta ca un astfel de lider să vină din sfera politică, deşi e de natura evidenţei că el nu poate veni decât din această direcţie. Şi atunci care ar fi soluţia? Eu nu văd decât una singură: USL să vorbească pe o singură voce şi pe limba celor din piaţă printr-o persoană carismatică, credibilă şi hotărâtă. Să-i spunem Pontonescu acestui om!
Eu unul, dac-aş fi Pontonescu, le-aş propune un decalog oamenilor din stradă:
-- refuz să conduc statul precum un contabil! România nu înseamnă numai buget şi burdihan ci şi mândria de a fi român şi de a vorbi limba română, respect pentru seniori şi pentru istorie, compasiune şi solidaritate, dreptate şi justiţie, egalitate de şanse, morală şi profesionalism. Aceste lucruri consumă bani, e drept, dar fără ele, România e doar un SRL, iar noi argaţii lui madam Udrea.
-- refuz să accept mentalitatea portocalie care zice că merită să trăiască doar aceia care au bani.
-- refuz să accept că oamenii care nu sunt înlesniţi din punct de vedere material sunt leneşi şi profitori
-- refuz din principiu să accept că munca şi capitalul trebuie impozitate la fel. Cota unică a revolută şi nu-şi mai îndeplineşte scopurile. Dividendele şi dobânzile ar trebui impozitate cu măcar două procente mai mult decât munca,
-- refuz să mai tolerez tergiversarea introducerii impozitării progresive, care ar trebui completată cu un sistem modern de deduceri, care să atenueze şocul privatizărilor din educaţie şi din sănătate..
-- refuz să accept situaţia în care companiile care au beneficiat de facilităţi de privatizare sau de redevenţe simbolice îşi externalizează profitul
-- refuz să accept ideea că dacă următorul Enescu se naşte undeva la ţară, el va sfârşi tractorist semianalfabet fiindcă nu are şansa de a se realiza.
-- refuz controlul politic asupra DNA şi a Curţii Constituţionale.
-- refuz să mă mai las condus de un personaj conflictual şi lipsit de măsură şi morală, care se consideră deasupra poporului din care a provenit.
-- dar, întâi de toate, refuz să mai trăiesc într-o ţară în care visul părinţilor să fie emigraţia copiilor.
Aşa le-aş spune de-aş fi Pontonescu. Dar pe cât punem pariu că vor sctriga doar ”Jos Băsescu!”?
1 Response