Sărmanii copii, sărmanii scriitori!

Editura Litera propune o nouă serie de cărți pentru copii. Primele trei sunt „Micul prinț”, ”Alice în Țara Minunilor” și „Vrăjitorul din Oz”. Nu știu ce părere aveți voi, dar aceste romane nu mi se par deloc pentru copii. Și nici că au vreo legătură între ele, alta decât faptul că nu trebuie plătit nici un drept de autor pentru publicarea lor.

„Micul prinț” e o meditație filozofică asupra solitudinii și are nenumărate accente sociale și existențialiste. „Alice în Țara Minunilor” este o satiră îmbrăcată în haina copilăriei, în timp ce „Vrăjitorul din Oz” e o alegorie, o fabulă, menită că-l facă pe alegătorul american să înțeleagă că trecerea de la dolarul cu acoperire în aur la cel cu acoperire argint e o iluzie, la fel precum comoara îngropată la capătul curcubeului.

Asemenea asocieri se fac și în literatura română, acolo unde copiilor li se spune să citească „Punguța cu doi bani” în pofida simbolismului evident care duce la ideea că „boierii mari” emasculează capul familiei țărănești atunci când îl exploatează până la sărăcie lucie. Copiilor români li se mai recomandă și „Fram, ursul polar”, o tristă și imposibilă poveste de dragoste sau „Pe drumuri de munte”, care e la rândul ei o meditație asupra solitudinii.

Nu insist asupra faptului că asemenea alegeri greșite ne-au adus pe ultimul loc în Europa când vine vorba de gustul pentru lectură ci prefer astăzi să mă întreb ce-a fi zis Saint-Exupéry, Carroll, Baum, Creangă, Petrescu sau Hogaș despre o asemenea categorisire românească.

Sursa foto: lepetitprince.com