Postumanism și transumanism

Acum vreo patru decenii, când am început să citesc SF, am fost atras de posibilitatea excepțională a acestui gen ficțional de a media relația între artă și filozofia practică. Așa cum din proza lui Camus țâșnește existențialismul, din SF-ul citit de mine atunci curgeau un gen de divinație și, mai ales, niște idei cu care, nu știu de ce, am rezonat imediat.

Astăzi știu că postumanismul și transumanismul sunt dilemele, punctele ideologice fierbinți ale planetei. Și ele derivă strict din proza SF, să recunoaștem!, americană. Bun, poate că transumani au mai fost: Golem (sort of), Frankenstein și Robotul lui Capek, dar postumanii sunt o invenție a SF-ului, ba chiar a BD-ului…

Ce-am vrut să spun cu asta? Nimic. Poate doar să deplâng un oarece provincialism. Ăla care zice că orice text care poate fi priceput doar dacă ai cunoștințe științifice de liceu nu are nicio valoare literară.

Bun! Ce m-a apucat? O criză de hiperaciditate mi-a negat paharele de vin de sâmbătă seara. Sunt deci neguros de lucid.

sursa foto: g4media.ro