Planuri, planuri…

Mă tot întreabă lumea ce planuri literare mai am. Și-s tare fericit să spun că la capitolul ăsta stau excelent. La planuri adică. Înainte de a detalia însă, vreau să vă împărtășesc visul vieții mele. Aș dori ca în răgazul pe care îl mai am ca ființă (cât de cât) sănătoasă și drept-gânditoare să apuc să vizitez toate genurile ficționale cu câte un volum de sine-stătător. Adică:

SF am scris, proză memorialistică am „prestat”, ba chiar într-o cheie ironică, umoristică, literatură pentru copii… oarecum, cu Young Adult am debutat. Urmează un roman fantastic, la care scriu de vreo zece ani și care are titlul provizoriu de „Cuibul păsării de piatră”, unul polițist, „Amoniac”, și am niște idei despre o ficțiune istorică, cu și despre erupția Vezuviului. Bun, ar mai trebui să dau o raită prin zona horror, dar cred că o să mă abțin.

În ceea ce privește planurile imediate, uitați-l pe Domovik, duhul din casa mea, personajul principal al unui roman-mozaic, un volum pe care îl voi termina anul acesta și se va numi, inevitabil „Domovik și alte arătări”.