Ghișeul patru

Mi-am pierdut certificatul de naștere, care îmi trebuie la un singur lucru: înnoirea cărții de identitate. Consult deci site-ul instituției ieșene responsabile de chestia asta și aflu că nu pot cere certificat de naștere fără CI și nici CI fără certificat de naștere. Trag deci concluzia că îmi trebuie inițial o carte provizorie de identitate. Cu care să obțin certificatul de naștere. Cu care să obțin cartea de identitate. Mă programez și ajung la Serviciul de Evidență a Persoanelor, care, la Iași, e situat la mall. Mă întâmpină o doamnă drăguță care îmi spune că în cazul meu particular, buletinul de identitate poate folosi drept act valabil, deși e expirat și că pot face două cereri simultane ca să se rezolve mai repede. Descopăr însă că uitasem un act adițional la contractul de chirie și zic că vin săptămâna viitoare. Bun, acum o să mă întrebași de ce nu e descris pe site și cazul meu. Nu știu.

„Săptămâna viitoare” a fost azi. Blindat cu toate actele, mă duc iarăși la ghișeul patru. Aștept să se facă ora potrivită și intru. Întuneric, aer închis și mult praf. Stau în picioare, fiindcă mi-e oarecum frică să mă așez pe scaunul pentru vizitatori, care lucește a lip. După vreo patru minute, apare un nene, care, înainte să mă întrebe ce vreau, „rezolvă” o cunoștință, care intrase „prin spate” și căreia îi scrie repede un bilețel, asigurând-o că problema se va rezolva practic instantaneu.

Fericit nevoie mare că și-a ajutat aproapele, funcționarul se uită la mine și îmi cere să îi dau actele. Încerc să îi explic cu ce treabă venisem, dar mi-o taie scurt, asigurându-mă că se prinde el și singur. Tac, strivit de competența domniei sale. Într-un târziu, se uită la mine și-mi spune că trebuie să îi mai aduc un act din care să reiasă unde locuiesc. Îi arăt contractul.

– Da, dar s-a schimbat numele străzii. Îmi trebuie o hârtie de la primărie. Scrie pe site.

Am vrut să-l întreb de unde știe că s-a schimbat, cum se face că o CI emisă pe vechea adresă e valabilă pentru certificat, dar minte în privința domiciliului, de ce trebuie să informez eu statul că s-a schimbat numele străzii, cum e cu legea aia care interzice instituțiilor să solicite cetățenilor informații pe care le pot obține de la alte instituții, dar m-am abținut și m-am mirat pragmatic:

– Asta înseamnă că… iarăși programare, iarăși o săptămână?

Omul m-a privit atent și mi-a spus cu un glas brusc prietenos:

– Eu sunt aici până la ora patru…

Lămurit la ce a folosit toată șarada asta, mi-am strâns actele și m-am programat din nou. Săptămâna viitoare. La ghișeul patru.

Sursa foto: dlep-iasi.ro