Despre „Dune”

– Bre, asta e biografia scriitorului tău preferat? m-a întrebat mai devreme Domovik.

– Da, i-am răspuns eu.

– Și ce e așa de minunat în ce scrie el? În romanul ăsta, Dune?

– N-ai înțelege, i-am răspuns eu.

– Mda, am încercat să citesc. N-am trecut de pagina 40. Poate că volumele astea cu poze la care lucrezi o să fie mai simplu de înțeles…

– Dar ce nu ți-a plăcut?

– Fremenii ăștia sunt interesanți… Doar că apreciază prea mult apa.

– Și ce-ar trebui să le placă?

– Vinul, fratele meu! Sau vodca…

Nu vă luați după el, că e o plăsmuire ce sălășluiește într-o bortă, sub un cais uscat. Dune e o lectură obligatorie…