Cronici domestice

Domovik a zis că, dacă tot se duce la tipografie, (care, apropo, se închide pe perioada Paștelui) să ia cu el și o altă carte. Una din care s-a hrănit primordial ființa lui literară, o culegere de texte scrise în ziarul „Evenimentul” între 1997 și 2007, în care povesteam despre provocările trăitorilor la bloc. E o ediție revizuită și adăugită a celei de la Tritonic. Las mostră mai jos. Așa scriam în 1999…

De mare mirare este faptul că nici un savant nu sesizează anomalia fizică reprezentată de poşeta feminină, ca fiind singurul spaţiu mult mai mare pe dinăuntru decît pare pe dinafară. Cum pe ce mă bazez? Încercaţi să răsturnaţi cea mai mică poşetă feminină pe care puteţi pune mîna! O poșetioară. o poșeturică, o poșetulă! O să vedeţi că din ea se vor revărsa cel puţin 40 de articole distincte, de la obiecte pentru machiaj, la capsatoare de foi, de la șchioape de bec, la capete-vestigiu din sfoara cu care a fost legat astă-toamnă sacul cu varză, de la harta Bucureștiului la o pereche de Doamne iartă-mă!… de rezervă. Nu lipsesc toate, dar absolut toate bonurile de la Alimentara din ultimele şase săptămîni, bașca aproape un kil de foiţe multicolor-jegoase-de-acum, pe care sînt notate, pînă la refuz, tot felul de lucruri fără de care viaţa aşa cum o cunoaştem noi nu se poate desfăşura nici o secundă.

În cazurile mai disperate, de poşete medii, trebuie să procedaţi cu luare aminte şi să întindeţi un ţol în mijlocul sufrageriei, cam cum a strigat cocoșul ce-și recuperase punguța cu doi bani. Fiindcă, din poşetă, se vor grăbi spre lumină tot felul de efecte dintre cele mai bizare. Printre ele se vor afla treizeci şi opt de pixuri dintre care nu scrie nici unul şi între care veţi recunoaşte şi vreo trei despre care credeaţi că sînt ale dvs., lanţul uzat de la dispozitivul vechi de tras apa la WC, păstrat ca model pentru o cumpărătură viitoare, patru sute cincizeci şi cinci de chei de la uși despre care nici nu vrei să întrebi, trei perechi de ciorapi, două care trebuie duse la remaiat şi unii de rezervă, să fie, cinci piepteni, pe mărimi şi culori, treisprezece rujuri uscate în coajă, de nuanţe pămîntii-escatologice, un cap de păpuşă al celei mici, trei pachete goale de gumă de mestecat, plus alte cinci aflate în diferite stadii de consum, o cutie de cremă goală, păstrată în caz că e nevoie să se stocheze ceva mic şi alunecos, trei becuri mici de la instalaţia de pom, unul de la semnalizarea de pe stînga automobilului şi un şurub, găsit în scara blocului şi păstrat pentru orice eventualitate.

Ca de obicei, coperta aparține bunului meu prieten, Ionut Banuta.