Ne-am cam epuizat

E săptămâna Casei Fantasy la FILIT, iar ediția a IX-a va fi, foarte probabil, ultima pe care o voi modera. Asta nu înseamnă că Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași nu va face toate eforturile pentru ca această manifestare să continue.

În cei zece ani de când mă ocup de Casa Fantasy, acest gen ficțional s-a schimbat enorm în România. Există un val de autori care preferă să cloneze formulele fantasy-ului american, cu tropii, ambalajul și reflexele lui comerciale, în loc să caute ceea ce ne-ar putea face cu adevărat interesanți: mitologia, folclorul, imaginarul și bestiarul românești. Marian Coman, Andrei Ruse și George Cornilă sunt, pentru mine, printre puținele excepții consistente.

Cu ani în urmă, un roman de Victoria Aveyard a pus punct carierei mele de traducător. Am înțeles atunci că există texte pe care pur și simplu nu vreau să-mi consum viața traducându-le. Acum am ajuns într-un punct asemănător, mai ales că în mine se acumulează două extreme care se cam exclud: am din ce în ce mai mult păr alb și tot mai multe planuri.

Cred că e vremea să las Casa Fantasy cuiva mai tânăr, cu mai multă energie și mai bine conectat la pulsul unei literaturi în care riscă să conteze mai mult dacă o carte are printed edges decât dacă propune o lume coerentă, o limbă corectă, un bestiar propriu sau măcar precizie gramaticală. Eu am rămas, se pare, de modă veche: încă mai cred că fantasy-ul ar trebui să înceapă cu imaginația și să se termine cu literatura, nu cu finisajele tipografice. Mă simt prea inadecvat prin epuizarea care mă năucește a priori gândindu-mă că ar trebui să-mi schimb cheile de lectură. Pe de altă parte, sunt conștient că și aceste voci de tip nou trebuie să aibă o reprezentare la acest nivel.

Una dintre problemele cu care m-am confruntat în acești zece ani (într-unul a fost pandemie) s-a concentrat în jurul definiției destul de vagi pe care o are „fantasy” în limba română. Am încercat mereu să propun organizatorilor să invităm autori care să fi făcut în ultima vreme ceva semnificativ pentru acest gen ficțional. Dar care sunt limitele lui? E SF-ul fantasy? Dar YA sau romance? Atâta vreme cât apelează la o parte din mijloacele definitorii pentru fantasy-ul modern, probabil că și aceste genuri pot fi încadrate în tematica noastră.

Adevărata problemă a survenit însă în momentul în care am încercat să racordez ideile mele despre literaturitate și „meserie” cu o parte a ceea ce a trebuit să citesc în pregătirea manifestărilor care au loc, în mod tradițional, în luna octombrie. Deși sunt conștient că sfârșitul acestui paragraf mă va expune criticilor unor exegeți, precum dl. Iovănel, rămân la părerea că genurile ficționale sunt terenul de joacă al unor oameni care își scuză inabilitățile literare printr-o presupusă prigoană îndreptată împotriva genurilor de nișă. Eu cred că un scriitor e valoros indiferent de felul în care alege să se exprime, atâta vreme cât textul său e impecabil, imaginația e debordantă, personajele sunt memorabile, iar lumile create devin repere de imaginație. Asemenea oameni am invitat la Casa Fantasy. N-am făcut rabat la calitatea scrierilor lor, la cărțile publicate recent și nici la nivelul lor intelectual. Doar că s-au cam epuizat… Rămâne să înțelegeți voi ce-am vrut să spun în fraza asta.

Până una-alta însă, ne vedem săptămâna aceasta la Casa Fantasy, ediția a IX-a. De la 16:00 la 18:00, de miercuri până duminică, la filiala „Ion Creangă” de la Casa Sindicatelor.