Spaima și scârba
„Uluitor! Fantastic! Istoric!” strigă în cor despre rezultatele de ieri cei obișnuiți să comenteze onest politica națională. „Bătaie de joc! Extremism! Catastrofă!” schelălăie propagandiștii. N-am să cad în ridicolul de a spune că mă așteptam la rezultatele alegerilor, doar că repet, cu glas scăzut, că reprezentanții establishment-ului politic românesc au uitat că acțiunile lor nu se pot contrapune naturii umane. Iar la alegeri, predomină spaima și scârba.
Din bisericile unde se închină ades, unii se tem de război, de facturile la energie și de revărsarea LGBTQ peste modul nostru de trai, ortodox și patriarhal. Din cubiculele unde trăiesc mai mult decât acasă, altora le e frică rău că o să vină rușii, că ieșim din UE, că ne întoarcem la comunism.
Unora le este frică de lăcomia băncilor, în timp ce alții tremură la gândul că o societate cu alte valori decât cele bazate strict pe îmbogățire și consumatorism le-ar putea arăta cât de searbădă este, de fapt, viața lor, care se rezumă la o goană după bani. Mulți români se tem că nu vor mai putea face focul cu lemne și nici să taie porcul, în timp ce alții se tem să nu se întoarcă la postura asta și și-au transformat acoperișurile în oglinzi.
Mai idealiști, unii se tem că nu se vor mai putea exprima liber, nu vor mai putea folosi anumite cuvinte și vor fi spulberați de minoritatea gălăgioasă a activiștilor digitali. Visătorii sunt străbătuți de fiorul gândului că nu li se va permite să se declare trotinete electrice.
Și mai e și scârba…
Scârba de adulții care îndeamnă copiii să-și schimbe sexul, de guvernele care reprezintă țara în genunchi, de un președinte cu sufletul ca o gaură de golf și cu o pasiune deviantă pentru lux, de aroganța cu care partidele tradiționale au mutat alegerile, au eliminat candidați din cursa prezidențială și tac cu privire la problemele adevărate ale societății. Oamenilor le este greață de frigul din case care se justifică doar prin eliminarea gazelor cu efect de seră, de nebacalaureați, de doctori cu teze ascunse, de aroganțe făcute de un nene care nu vrea să fie jignit că e moldovean sau de un ostaș ce se crede coborât din arhetipuri naționale, dar minte cum respiră.
Și uite-așa, deși am fost capabili de o schimbare istorică, am rămas extrem de divizați. Iar societățile în care votul se împarte aproape egal între tabere sunt ușor de controlat. Fiindcă trebuie să fii stăpân doar pe diferențele dintre tabere.
