Dezamăgirea Caremil

Niște proști au inventat paradigma asta în care oamenii care lucrează la stat sunt leneși și incompetenți, în timp ce ăia de la privat sunt țâță de mâță, stâlpul economiei românești. Io, ca bugetar, am complexul ăsta, deși am lucrat mai mult în privat… Dar să vedeți ce-am pățit ieri!

Din cauză că Caremil (cacofonie intenționată) o dugheană cu pretenții de SpaceX, că acum pițigoii zboară pe Lună, și cămătarii de la RCI Leasing își bagă ceea ce n-au în… clienților, nu pot beneficia de mașina pe care o plătesc.

Ca atare, a trebuit să cumpăr niște chestii pe cont propriu, fără doamna Loredana.

Intru la LukOil să iau apă distilată. Erau trei oameni în stație. O ploadă, ceva mai mică decât fiică-mea, printre două clefăituri de gumă, mă trimite afară (42 Celsius), că acolo e produsul. Nu avea nici o treabă. Nici ea, nici colegii.

Mă duc apoi la Sameday. Bântui prin sediu, fac precum coțofana și buhaiul deopotrivă fiindcă nu era nimeni pe acolo, și mă întâlnesc într-un târziu cu… cineva. Care se uită la coletul meu și mă anunță că e deja în locker și că nu știe cum se face că io mai am încă pachetul cu pricina. L-am furat? ‘Ți-ar studiile ale dracului, de pisica lui Schrödinger ai auzit?

Fiert, mă duc la un negustor de vin, ca să cumpăr ceva, să nu-mi pun juvățul… La „birou”, îmi facturează, dar la depozit aflu că… zgihară, canci. Du-te, ștorno… juma de oră.

Bre! Dacă sunteți pe-aici unii care vă plângeți cum vă sug sângele bugetarii…