Cronici domestice s-a născut ca rubrică săptămânală în cotidianul Evenimentul din Iași. Textele au fost scrise între 1997 și 2003, într-o perioadă în care România se schimba repede, iar schimbarea intra în case prin cele mai neașteptate locuri: prin prețul verzei, televizorul prin cablu, factura de curent, calculatorul legat la Internet, supermarketul și noile sărbători importate din Occident.

Privirea rămâne aproape mereu la nivelul vieții de fiecare zi. Autorul merge la piață cu mama și soția, face planuri pentru Crăciun, cară varză, urmărește meciuri, își dispută liniștea cu vecinii, negociază cu încasatorii și descoperă cu uimire primele forme ale unei lumi comerciale care pare să se reinventeze de la o săptămână la alta. Într-unul dintre texte, drumul verzei murate din pivnițele de altădată până în balcoanele înghesuite ale blocurilor devine chiar o măsură a felului în care societatea se transformase.

Umorul pornește aproape întotdeauna din concret. Liftul blocului capătă personalitate, calculatorul devine o „sarcină de serviciu” care ține omul treaz până noaptea târziu, Valentine’s Day intră în conflict cu tradițiile locale, iar mersul la cash & carry se transformă într-o mică lecție despre consum, bani și orgoliu. Dincolo de poante, rămâne însă o observație foarte atentă asupra felului în care oamenii încearcă să-și păstreze obiceiurile într-o lume care le schimbă reperele.

Personajele sunt cele ale vieții reale: părinți și socri, soția, vecinii de bloc, colegii de redacție, prietenii și numeroșii necunoscuți întâlniți la ghișee, în piețe sau prin magazine. Uneori tonul devine melancolic. Prima cronică, dedicată poștașului cartierului, pornește din amintirea unei lumi în care omul care aducea scrisorile era cunoscut de toată comunitatea și ajunge la sentimentul că odată cu dispariția acelei familiarități s-a pierdut ceva din legătura dintre oameni.

Privite după aproape trei decenii, textele funcționează și ca document al unei epoci. În ele se văd începuturile Internetului domestic, apariția marilor magazine, schimbarea limbajului, noile obiceiuri de consum și felul în care tranziția economică se simțea în bugetul unei familii obișnuite. Autorul nu încearcă să ofere o istorie a perioadei. O lasă să se vadă prin lucrurile mici.

Cronici domestice păstrează astfel ritmul unei rubrici de ziar și vocea celui care o scria săptămână de săptămână, în mijlocul unei redacții. Rezultatul este o cronică personală a vieții urbane ieșene de la cumpăna dintre milenii, construită din umor, observație cotidiană și o nostalgie care devine mai vizibilă odată cu trecerea timpului.

Ilustrația copertei: Ionuț Bănuță