Totul începe într-un apartament de bloc care nu pare deloc potrivit pentru magie. Covoare „persane” de Cisnădie, biblioteci, o lustră pe care se pune mereu praful, televizorul național și misterul șosetelor dispărute alcătuiesc o lume în care fantasticul ar trebui să se simtă stingher. Și totuși, exact acolo trăiește Domovik, un spirit al casei de origine rusească, specializat în micile nenorociri care împiedică oamenii să devină prea mulțumiți de viață.

Are douăzeci și ceva de centimetri, poartă haine făcute din șosetele stăpânului casei și poate fi văzut în împrejurări foarte precise, de obicei în apropierea celei de-a treia sticle cu vin. Menirea lui este să vegheze asupra gospodăriei prin metode personale: mai dispare câte un lucru, se strică un aparat, apare un perete de văruit sau o reparație care nu mai suportă amânare. Domovik susține că toate acestea sunt necesare. Oamenii care n-au nimic de reparat riscă să se moleșească.

Când familia se mută la țară, duhul este silit să o urmeze. De aici înainte, existența lui se amestecă tot mai greu de despărțit de întâmplările reale ale casei: rate bancare, pomi care se usucă, animale, stricăciuni, calculatoare și economii care dispar cu o precizie suspectă în următoarea reparație. În timp, explicația comodă devine parte din viața familiei. Pentru orice necaz domestic există un vinovat mic, morocănos și invizibil.

Numai că Domovik știe mult mai multe despre oamenii pe care îi chinuie decât lasă să se vadă. Ca să-i necăjească eficient, trebuie să-i cunoască foarte bine. Iar când începe să dispară din viața lor, rămâne întrebarea dacă prezența lui a fost într-adevăr un blestem sau una dintre explicațiile pe care o familie și le inventează pentru a putea trece mai ușor prin ani. Spre final, adevărul despre caisul pe care duhul îl ținuse în viață schimbă retrospectiv multe dintre micile catastrofe puse până atunci pe seama lui.

Domovik și alte arătări dezvoltă această întâlnire dintre fantastic și cotidian într-o serie de povestiri care folosesc aceeași lume și același personaj. Mitologia slavă intră în gospodăria românească, iar supranaturalul se adaptează rapid la ANAF, Internet, carduri, mașini de spălat și toate celelalte mecanisme prin care viața contemporană își produce propriile spaime mărunte. Volumul păstrează permanent jocul dintre ficțiune și autobiografie: locurile, membrii familiei și multe dintre întâmplările recognoscibile apar alături de ființe care ar trebui să aparțină basmului.

Sub umor se află însă o poveste despre casă și despre felul în care oamenii se schimbă odată cu ea. La sfârșit, Domovik lipsește mai mult decât bântuie. Au rămas șosetele pierdute, mâncarea arsă și cheile uitate în mașină, iar naratorul descoperă că uneori îi este dor de duhul pe care îl învinovățise pentru toate.

Redactor: Teodora Matei

Ilustrația copertei: Ionuț Bănuță