La trei ani după moartea lui Bella VII, Imperiul nu mai există decât ca amintire. Vechea ordine s-a fărâmițat în federații stelare aflate adesea în conflict, iar pe lumile oamenilor renasc credințe creștine pe care istoria părea să le fi îngropat. Kyrallul, cândva o planetă aproape necunoscută, a devenit unul dintre centrele noii lumi, iar Xtyn și Alaana controlează psiacul, sistemul de comunicații fără de care civilizațiile umane riscă izolarea.

Arrus, primul kyrallian care își părăsește planeta, pornește în căutarea originii quinților și a legăturii lor cu propriul său popor. Cercetarea lui transformă istoria cunoscută într-un șir de întrebări despre experimente vechi, ordine militare, memorie și identitate. În același timp, puținii quinți rămași încearcă să afle dacă ordinul lor mai are un rost într-un univers în care dinastia Boszt s-a stins, iar foștii lor adversari și vechile specii extraterestre caută fiecare o nouă cale de supraviețuire.

Pe Eck, o altă ramură a acestei istorii se pregătește să înceapă din nou. Durdrin Johansson, incapabil să accepte dezagregarea comunității clonelor, ajunge la concluzia că poporul său are nevoie de un conducător unic. Soluția lui este radicală: recrearea Sfântului Augustin cel Nou și nașterea unui Mântuitor capabil să dea din nou sens unei lumi care nu mai crede în vechile sale idealuri.

Dar Xtyn însuși este deja mai mult decât un om. În mintea lui coexistă propriile amintiri kyralliene, conștiința lui Rimio de Vassur și aceea a lui Augustin Bloose, Sfântul Augustin cel Nou. El devine locul în care se întâlnesc istoria Abației, experiența quinților și destinul Kyrallului, fără ca vreuna dintre aceste identități să-i ofere singură răspunsul la întrebarea fundamentală: cine este el și în ce măsură își poate alege propriul drum?

Abația infinită închide trilogia mutând conflictul dinspre lupta pentru putere spre problema sensului. Credința poate fi creată, memoria poate fi transferată, oamenii pot fi clonați, iar personalitatea poate supraviețui trupului. Într-un asemenea univers, distincția dintre religie și tehnologie devine tot mai greu de făcut, iar ideea de Dumnezeu încetează să mai fie doar o problemă teologică.

Drumul început odată cu Abația ajunge astfel la cercul său cel mai larg. Xtyn înțelege că destinul său este legat de transformarea întregului univers într-o „Abație infinită”, o ordine capabilă să împiedice repetarea catastrofelor care au distrus omenirea în trecut.

Romanul încheie Trilogia Abația, distinsă cu Premiul I „Vladimir Colin” pentru perioada 2002–2005.

Ilustrația copertei: Ionuț Bănuță