Mircea este licean, scrie, lucrează deja la un ziar și privește lumea cu siguranța unui adolescent foarte inteligent căruia viața i-a oferit mai multe avantaje decât majorității celor de vârsta lui. În jurul său se află Dragoș, Ilinca, Maricica, Laura, Andra și ceilalți membri ai unei generații care încearcă să-și inventeze singură regulile, într-o Românie abia ieșită din comunism.

Întâlnirea cu Ilinca pare la început doar o nouă aventură sentimentală. Numai că Mircea vine după relația cu Cristina, o prezență care continuă să-i ordoneze amintirile, dorințele și sentimentul vinovăției. Între cele două femei, între prieteni și familie, începe să descopere că lucrurile despre care poate vorbi atât de ușor — iubire, sex, libertate, fidelitate, moarte — devin mult mai greu de stăpânit atunci când încetează să fie subiecte de conversație.

Personajele vorbesc mult și fără precauții. Se ironizează, se rănesc, își contestă părinții și încearcă să transforme experiențele lor încă puține în teorii despre viață. Tocmai de aici vine însă una dintre mizele romanului: distanța dintre ceea ce crezi că știi la șaptesprezece sau optsprezece ani și ceea ce ești obligat să înțelegi mai târziu.

Elefantul în bostănărie nu privește adolescența de la distanța confortabilă a adultului. Mircea povestește din mijlocul confuziei, cu aroganță, umor, cruzime și o vulnerabilitate pe care încearcă adesea să o ascundă. Iar povestea de dragoste care se construiește în jurul Ilincăi devine treptat și o poveste despre ieșirea din adolescență.

Publicat pentru prima dată în 1999, Elefantul în bostănărie este romanul de debut al lui Dan Doboș.