Să tot fie vreun an de când am fost la o doamnă doctor care s-a uitat în mine cu ecograful și mi-a dat tot felul de vești catastrofale. Remarcabilă a fost însă mirarea asistentei de la intrare care, în momentul în care părăseam cabinetul, mi-a declarat că nu o auzise niciodată râzând pe doamna doctor. ”E cumva meseria mea să fac oamenii să râdă” i-am răspuns voit enigmatic.
Adevărul este că declarasem la consultație că am toate obiceiurile alimentare despre se zice la televizor că nu ar trebui să le avem. Știind eu ce știu, am întrebat-o însă pe doamna doctor care e diferența între o cină luată la ora 18.30 de un om care se culcă la ora 22.00 și aceea luată la 21.30 de un om care se culcă la vreo două ore după miezul nopții. Am mai zis și că, dacă trecem peste șocul inițial al afirmației că de vreo 20 de ani nu mănânc nimic dimineața, mâncatul târziu nu are nici o importanță atâta vreme cât dimineața te hrănești doar cu cafea fără zahăr. fiindcă, nu-i așa, depozitele de grăsime nu se fac ele chiar în 12 ore. Or, dacă de dimineața pleci la muncă, începi să consumi din glucoza din sânge și din ficat. Desigur însă că eu nu sunt doctor și e probabil să am o viziune prea inginerească asupra corpului uman. Ultima afirmație a făcut-o să râdă pe doamna doctor...
