Zilele astea mă obsedează schimbarea. Duc dorul energiei cu care propovăduiam odinioară principiul activismului, ca fiind singura cale a unei vieţi ce merită trăită. Astăzi mi-e greu să mă mai înfurii, mi-e prea lene ca să-mi mai pese şi mă surprind displăcîndu-mă profund pe mine însumi cînd accept în sinea mea că aş fi cumpărat [...]
Să fim bine înţeleşi: nu susţin că nu s-a schimbat nimic în România ultimelor două decenii. Ar fi o prostie, o negare a întregului sistem gnoseologic prin care îmi explic lumea şi istoria. Sînt copleşit însă de senzaţia acută că modificările ţin de formă şi nu de fond, că politicienii de astăzi ar fi fost [...]
Dacă n-ar fi tragic, ar fi ilar. Înghesuiala din 22 decembrie 1989, aşa cum au numit-o unii cinici mai tîrziu, a fost fără îndoială un act de voinţă a întregului popor. Deşi se manifestau la unison, e greu totuşi de crezut că românii îşi doreau aceleaşi lucruri pentru viitor. Strigau cu toţii „Jos comunismul”, [...]
Românii par mai înclinaţi decît alte naţii spre o autofagie a elitelor, în sensul în care părem incapabili de a atinge masa critică a personalităţilor necesare alipirii noastre definitive la cultura occidentală. Decretul 770 din 1966 a reprezentat fără îndoială un experiment sociologic sinistru, dar a oferit şi o şansă unică României de a-şi croi [...]
Încercaţi să vă imaginaţi o zi în care să nu se dea nici un fel de şpagă: politicienii să nu-şi mai ia comisioanele, garda financiară, vameşii şi fiscul să nu mai pretindă nimic, medicii şi asistentele să nu mai primească plicuri, poliţiştii să dea chitanţe pentru toţi banii luaţi, iar funcţionarii să lucreze dincolo de [...]
Neîncrederea în instituţiile statului nu e o chestiune inventată după Revoluţie şi nici măcar de comunişti. Combinată cu şpaga, despre care voi scrie mîine, ea s-a impregnat profund în felul nostru de a fi şi nu mai poate fi extrasă de acolo printr-o simplă schimbare de regim politic. Miliţieni, poliţişti… Îmi aduc aminte [...]
După cum detaliam şi în capitolul dedicat disfuncţionalităţii crunte a grupului de români, partidele româneşti nu se deosebesc prea mult, indiferent de momentul în care au fiinţat sau au intrat la guvernare. De mai bine de o sută de ani, guvernarea nu e o chestiune de conştiinţă sau de datorie, de onoare sau de curaj [...]
E complicat să scrii despre religie fiindcă trebuie să găseşti o cale mijloc între ceea ce simţi cînd vezi un copil care se roagă sincer şi vorbele care ţi se învolburează în minte atunci cînd te zbaţi să treci prin coada pestriţă de pelerini veniţi să îşi frece căciulile de o cutie în care [...]
- Catinca, pe vremea noastră nu aveam salam la micul dejun, am zis într-o zi, exasperat de mofturile fiică-mei, întregind în chip tembel un blestem al părinţilor din toate timpurile. – Dar de ce? Nu se inventase? a venit imediat întrebarea cristalină. Sînt convins că genul ăsta de derută persistă şi la vîrste ceva [...]
Cînd spargi o oglindă, sticla înfloreşte haotic. Dacă îţi îngădui însă destulă contemplare, vezi că tot desenul se sprijină pe cîteva puncte nodale, din care pornesc fracturile cele mai importante, cele după care se va petrece în final prăbuşirea. Cîte asemenea puncte nodale să aibă existenţa unui adolescent? Cinci, poate şase? Asta dacă are [...]
Nimic nu e mai seducător decît libertatea. Şi poate nici mai iluzoriu. În lipsa unui termen de comparaţie sau a unei definiţii satisfăcătoare, enunţarea valorii absolute a libertăţii este însă şi cea mai veche şi mai versatilă armă a manipulărilor de tot felul. Filme americane Nu-mi aduc aminte cu exactitate cîţi ani aveam [...]
De cîte ori nu aţi auzit cuvintele din titlu, rostite ca o litanie dintr-o religie a trecutului? Se poate spune chiar că nu există nici un român care să nu le fi rostit măcar o dată, gîndindu-se la “vremurile bune de odinioară”. Nu fac nici eu excepţie. Ieşean convins Nu mi-am imaginat nici [...]
N-am avut niciodată organul proprietăţii. Se poate să mă fi născut fără el, după cum e foarte posibil să-mi fi fost extirpat cîndva, în copilăria fragedă. Cocioaba M-am născut într-un bloc de lîngă care începea “mahalaua”, o aglomerare de case vechi şi dărăpănate, care se întindea de la malul Bahluiului, pînă spre gară [...]
Orice grup de români, care se formează spontan sau în contexte sociale mai generale, se naşte profund nefuncţional. Atît am reuşit să înţeleg din cei 39 de ani şi ceva de viaţă, 19 în comunism, 19 în ce-o fi fost chestia asta de-a urmat după 1989. Argumente? Adunate din istorii carteziene, după cum spuneam şi [...]
Sînt conştient că patruzeci de ani fără cîteva luni nu e defel o vîrstă la care să te apuci să-ţi scrii amintirile. Ştiu bine şi că exhibarea oricărui gen memorialistic conţine fără îndoială şi germenii unei anumite trufii, a unui egocentrism în vogă astăzi, dar cu care esenţa mea de moldovean prăfuit nu se va [...]
Loading ...
11 | Unici Vizitatori |
Creaţii unicat pentru femei unice