Subscribe via RSS Feed

Literatura fără cititori

Literatura fără cititori de Dan DobosAm avut deunăzi ideea de a face o cercetare ceva mai specială în baza de date care privește împrumutul cărților la Biblioteca Județeană Gh. Asachi din Iași. Contrariat de lista cu lecturi din care se vor alege la FILIT preferații într-ale literaturii printre liceenii ieșeni, am vrut să văd care sînt cele mai împrumutate o sută de titluri de ficțiune în ultimul an, după ce am dat deoparte pe cele din lecturile școlare obligatorii. Desigur, clasamentul se referă la toți cititorii, dar avînd în vedere ponderea covîrșitoare a tinerilor, ele pot fi considerate o informație valoroasă pentru evaluare unei tendințe.

Nu dau acum lista fiindcă pur și simplu mi-e teamă. La noi, domeniul cunoașterii exacte a numărului de exemplare vîndute și a numărului de cititori e încă un tărîm în care nu îndrăznește nimeni să se avînte. Am încasat destui bocanci propagandistici în gură ca să mai pornesc și lupta asta. Desigur, mă pot întreba, ca în titlu, dacă o carte există și în lipsa cititorilor ei, dacă e normal și moral ca din fonduri publice cultura română să fie reprezentată în exterior exclusiv de cărți care nu au validarea publicului larg, dacă mai e cineva care se îndoiește de prezența gălăgioaselor găști autoreferențiale, axate pe tămîieri carteziene între membri și care înlocuiesc validarea publicului cu validarea de către elite.

Poporul e prost, n-are gusturi, îl învățăm noi ce e valoarea și unde trebuie ea căutată cu stipendii...

Ceea ce pot face însă este să mai citesc o dată lista și să vă spun că de departe cel mai citit autor de către adolescenți e John Green. Deloc citiți sunt autorii români. De orice gen. Din păcate, pe fișele cărților scriitorilor români contemporani de ficțiune literară clasică arareori poți vedea cîte o semnătură. Cărțile lui John Green se apropie însă de condițiile de casare, fiindcă se vede cît au fost de citite. Și au maximum doi ani de împrumut.

Da, știu, o să mi se spună că și manelele sînt mai ascultate decît Chopin. Genul ăsta de abordare dogmatică nu lasă niciodată loc de dezbatere. Ceea ce pot eu spune însă, după cît mă duce capul din spatele unor ochi care s-au stins deja sub povara a aproape un milion de pagini, este că „The Fault in Our Stars” (păcat că, din motive evidente, nu au putut-o traduce la noi cu „Zodia Cancerului”) e un roman de o profunzime, o măiestrie compozițională și o sensibilitate care se întîlnesc extrem de rar în literatura universală. Ideea Dumnezeirii, împletită cu o meditație extrem de valoroasă privind limitele și mai ales efectele unui glas auctorial prea puternic trăiesc în simbioză cu cea mai frumoasă poveste a omenirii: un băiat iubea o fată. Desigur, filmul amputează tocmai aceste elemente literaturizante și poate de aceea cartea nu a primit la noi atenția pe care o merita.

Ați citit vreun critic literar consacrat care să se fi referit la John Green? Credeți că oamenii care pretind că gospodăresc la noi patalamalele valorii literare au citit John Green? E vreun autor român care să atingă măiestria structurală a unui roman cum ar fi „The Fault in Our Stars”? Oare cine e mai calificat să fie în lista de lecturi recomandată adolescenților și tinerilor: Ioan T Morar și Varujan Vosganian sau John Green? Cei doi onorabili scriitori români nu au desigur nici o vină în toată tărășenia asta, dar cred că întrebarea își păstrează temeiul.

Cu riscul de a inflama și mai mult lucrurile, o să închei spunînd că regret un ministru al guvernului Ponta: pe Ioana Petrescu, de la Finanțe. Ea dorea să introducă și la noi următoarea generație de case de marcat, alea care raportează vînzările direct la ANAF, în fiecare seară. „Își fac singure zetul”, cum ar zice un contabil. Iar pe baza unor asemenea rapoarte, poate vom ști vreodată care sînt tirajele și mai ales ce anume citesc românii. Măcar așa, de curiozitate sau ca alinare pentru aceia care s-au resemnat demult cu destinul lor paraliterar și paracultural și visează tiraje. Pînă atunci, ne simțim mai „culturali” aplaudînd cu gura deschisă în fața acelora care ne explică ritos că o literatură e cu atît mai valoroasă cu cît are mai puțin cititori, fiindcă asta arată cît de complexă este ea. Ea, literatura…

Share

Category: Panseuri şi sefeuri

Leave a Reply




If you want a picture to show with your comment, go get a Gravatar.