Doboşismul de azi: ăla cu uciderea din culpă

M-au declarat „inapt, cu scoatere din evidenţă”. E drept că doctorii de la Spitalul Militar aveau o oarece durere în glas, fiindcă scăpaseră printre degete ditamai buhaiul necotizant. Nu le-am dat nimic ca să mă „reformeze”, decizia lor fiind de altfel una dintre cele mai mari surprize ale vieţii mele. Supărat pe expresia de satisfacţie ce se lăţise pe faţa-mi şi aşa destul de lată, unul dintre doctori mi-a spus: „Nu ştiu de ce te bucuri? Fiindcă intri automat în registrul ăla! Nu o să poţi conduce niciodată o maşină.” N-am verificat dacă ameninţarea aceea era adevărată fiindcă, oricum, văd atât de prost încât ştiu că aş fi un pericol pe şosele. Dar mi s-a aprins un beculeţ care licăreşte şi acum, douăzeci de ani mai târziu.

Ideea de a interzice unui om să conducă autovehicule mi se pare una valoroasă. Eu unul aş milita pentru introducerea în Codul Rutier a unei prevederi care să retragă definitiv dreptul de a conduce oricărui om care a omorât, din vina lui, un alt om cu maşina. Zău că există viaţă şi fără carnet de conducere! Eu sunt dovada vie a acestei realităţi.

Tags: dobosism

Category: Panseuri şi sefeuri