Subscribe via RSS Feed

DemNet, un fel de Logan

Să tot fi fost anul de grație 1985, când maestrul Val Condurache m-a invitat la un cenaclu „de oameni mari” care se ținea la Casa Sadoveanu. Era ușor amuzat fiindcă participase într-un juriu care descalificase două povestiri de-ale mele fiindcă nimeni nu a crezut că pot participa la un concurs numit Autori, copiii. Val, Dumnezeu să-i odihnească sufletul zbuciumat, mi-a spus încă de la început că în ședințele în care citesc nu o să mai am ocazia să spun și altceva, fiindcă textele mele ar trebui să vorbească pentru mine. L-am ascultat și, de-a lungul anilor, mi-am înghițit multe replici acide la adresa celor care comentau ceea ce scriu, iar asta probabil a dus la agravarea gastritei mele de reflux. Am rămas credincios acestei idei, dar astăzi simt nevoia unei mici derogări. De ce? Fiindcă am citit asta

http://www.cititorsf.ro/2013/04/03/demnet-ul-si-niste-pareri-prea-personale/

E plină scena publică de la noi de oameni care enunță inferioritatea unui produs românesc, deplîng nivelul intelectual sau afirmă lipsa conștiinței politice a vreunui segment al populației. Exemplu clar în acest sens sînt politicienii care spun că nu sîntem ca nemții, fără însă să se întrebe dacă nemții i-ar fi ales pe ei să fie măcar șefi peste o scară de bloc. Observ mai nou că așa e și în literatură.

Că DemNet are niște scăpări, sînt de acord. Tocmai de aceea lucrez intens pentru ca la viitoarea ediție, în engleză, să remediez acele neajunsuri. Afirm de asemenea că nu sînt cel mai înzestrat scriitor român de science fiction și repet că grupul Ungureanu-Hăulică-Radu, nu neapărat în ordinea asta, conține trei scriitori mai valoroși decât mine. Nu contenesc să spun că miza mea literară în SF este publicul și succesul de librărie fiindcă, așa cum se va întîmpla probabil anul acesta, cînd voi termina un roman fantastic, atunci cînd voi dori să fiu băgat în seamă de criticii cu monoclu, textele mele vor arăta altfel. Nu pot să asist însă pasiv atunci când, din motive voit depreciative generate de frustrări bizare, sînt comparat cu… tot SF-ul mondial. Și de aceea îi invit pe aceia care scriu pe bloguri să se întrebe dacă le-ar conveni să fie comparați cu criticii de afară. DemNet e ca un Logan. Spre deosebire de contribuțiile critice precum cea de mai sus, care este, desigur, un Mercedes al analizei.

Eu pot înțelege frustrările pe care le stîrnesc unele dintre mesajele mele de facebook, dar nu pot înțelege de ce alții stau cu mîinile în sîn. Nimeni nu îi oprește să se angreneze în inițiative culturale, să urmeze sau să organizeze școli de scriere creativă, să iasă adică în lume și să-și asume un rol activ. Să fie oare fiindcă nu îi cheamă nimeni?

Eu unul nu am de gînd să mă opresc și îi anunț pe toți cei interesați că împreună cu scriitorul Dan Lungu vrem să organizăm în toamnă la Muzeul Literaturii Române Iași și în colaborare cu Biblioteca Județeană Iași o expoziție de carte și un colocviu național cu titlul „Istoria SF-ului românesc”, miza fiind desigur un dialog între cei care situează SF-ul în afara literaturii și cei care îl valorizează. Muncesc asiduu să asigur finanțarea pentru ca exact în aceeași perioadă să putem organiza și o întîlnire pe care noi cei de la Quasar ne-am dori-o RomCon. Și promit că în toate aceste manifestări voi avea și o atenție sporită față de cititori…

Share

Category: Panseuri şi sefeuri

Leave a Reply




If you want a picture to show with your comment, go get a Gravatar.