Subscribe via RSS Feed

De luni mă apuc de cura de slăbire!

Dacă aș avea câte un bănuț de aramă pentru fiecare dată când a fost rostită propoziția asta, aș fi mai bogat decât Zuckerberg, Gates și Videanu la un loc. Indiferent dacă mă crede careva sau nu, aș renunța bucuros la purcoiul ăla de bani pentru a gusta o fracțiune infinitezimală din bunătățile care au provocat zicerea asta. Fiindcă e limpede pentru mine că amânarea din titlu e rostită în fața unor farfurii apetisante, cu gura plină de salivă și conștiința crâmpoțită de durere. Cura de slăbire e într-adevăr genul de legământ/chin/frustrare care e cel mai bine să înceapă de luni. Că oricum e cea mai nasoală zi cu putință. În felul ăsta, sâmbătă și duminică poți mânca mai mult decât îți trebuie, savurând o libertate de soiul aceleia pe care o aveai în liceu până îți aducea profesorul teza la mate, pe care o știai catastrofală.

Cam așa arată debutul unei mese încropite pentru prieteni, într-un week-end în care nu sărbătorim decât bucuria noastră de a trăi

Îmi place, boieri dumneavoastră! Îmi place să mănânc!

M-aș tăvăli veșnic și dezbrăcat prin galantarul cu mezeluri, aș face scuba diving în butoiul cu murături, regret că nu m-am făcut grataragiu, ador formele incerte ale ouălor umplute și apoi scăldate în maioneză, mânânc orice brânză, cu cât mai împuțită cu atât mai bine, venerez  porcul, iar cu cartofii prăjiți am un amantlâc statornic. Văd perfecțiunea sferelor într-o chiftea, scriu ecuații complicate despre produșii de piroliză adunați pe cârnatul de pe grătar, fabulez metaforic în aroma borșului ce-și clocotește furios ființa aromată și mă dedic matematicii numerelor mari când vine vorba de găurile din cașcaval. Și cum toate astea trebuie să meargă mai ușor, sunt într-o permanentă căutare a unui răspuns argumentat la o întrebare milenară: ce e mai bun, vinul sau berea?

Sportul? Nu e de mine. Singurul lucru pe care mi-ar plăcea să îl fac ”la sală” ar fi să mă transform în utilaj de ăla de slăbit, ca să tragă de mine niște domnișoare îmbrăcate sumar. Plimbările mă plictisesc de moarte, în grădină nu sunt primit să muncesc fiindcă efectele activităților mele le depășesc în gravitate pe cele ale unei grindini catastrofale, iar la serviciu îs condamnat la a sta pe scaun. Și nu mă zbat prea tare.

Tare bine mă mai simt! Mental. Fiindcă fizic am început să scârțâi și trebuie să mai slăbesc. Că cică ansamblul meu ficat-colecist e ca un capac de closet uns cu vaselină, pe care pui trei cărămizi sparte.

Ăsta-s eu…

Am slăbit și anul trecut. Și era să dau în depresie. În mare parte și fiindcă am simțit că dimensiunile catastrofei mele interioare sunt atât de mari încât ar trebui ca întreaga planetă să îmi plângă de milă. De aceea, anul ăsta m-am hotărât să renunț la prejudecata hipercalorică a faptului că un ziarist nu are nevoie de blog și să apelez la soluția hipocalorică de a povesti fie și unui cititor rătăcit și solitar, chinurile prin care trec.

Vă invit, boieri dumneavoastră, la o cronică zilnică, întinsă pe trei luni, în care vă voi povesti câte kile mai am, îmi voi lăsa creieruțul anemiat să mai abereze și despre alte aspecte ale vieții, care îngrașă sau slăbesc, cum ar fi râsul sau enervarea, dar mai ales vă voi arăta semnele unei conspirații care ne stoarce de bani pentru a ne face pe toți să arătăm ca niște păpuși de gumă și vă voi lămuri că nu e nici o problemă să fii rotofei, atâta vreme cât ești sănătos, voios, întreg… Cu alte cuvinte, în următoarele trei luni, slăbesc scriind.

Share

Tags: , ,

Category: Slăbesc scriind

Comments (5)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. Ben Ami says:

    tot din mai 2011 ma chinui si eu. am deja o trilogie.. de dureri de povestit. aveam 109. sunt zile cand chiulesc, dar ma razbun in urmatoarele. cel mai greu a fost sa reduc cantitatea, pentru ca trebuia sa asigur diversitatea. a trebuit sa apelez tot la SF ca sa ma scot. m-am imprietenit pe facebook cu toti nebunii lumii. multi s-ar inchina si ar trece sub tacere ce-ar afla din dialogurile mele cu ei. am 44 de ani si uneori alerg si cate 16 km deodata. alteori fac 60 de bucati de alergare pe diverse lungimi (60-300m), la deal. sunt deja invitat la decatloane de alergare (Trutnov, chiar de ziua mea), tetradecatloane (prin martie, la Helinki) si icosatloane (Yeovil, in septembrie) toate astea fiind campionate mondiale. am 44 de ani si am ajuns la 86.
    pana la 70 mai am… dar intr-o zi o sa reusesc. si poate ca o sa scriu despre asta.
    asa ca cine zice ca nu se poate…

  2. Ben Ami says:

    a, si nu, nu m-am lasat de fumat! (asta asa, ca chestie)

  3. Bîrsescu Robert says:

    felicitări,Ben Ami.impresionant ar fi puţin spus.cum o mai fi stând dl Dan,acum?! sper că s-a menţinut,cel puţin.am impresia că e sătul până peste poate de kg excedentare,că-i fac viaţa amară.şi îmi pare foarte rău pt asta.

  4. Ben Ami says:

    nu e chiar impresionant. daca aveam bani faceam cantonamente pentru asa ceva. cu conditia ca participantii sa semneze un contract care sa-i impiedice sa fuga de acolo. le garantam ca nu mor si ca rezultatele obtinute atarna mai greu in balanta decat ce indura ca sa le obtina.
    am vazut ce inseamna sa fi SINGUR intr-o asemenea incercare, asa ca stiu ce anume isi doreste un om, de ce vrea sa fuga, cum poate fi momit sa continue, si cam cum arata rasplata.
    nu e usor deloc, recompensele insa… ei bine, iti ranjesc din toate pozitiile – ca sa zic cumva.
    si mai pot garanta ceva: FARA medicamente (chiar daca mi se spunea “doctore” inca de pe la 18 ani). se poate si fara, iar rezultatele sunt incredibile.
    o singura problema este cu adevarat serioasa: trebuie sa devii constient ca te vei schimba PSIHIC pentru totdeauna, ca nu vei mai fi tu – cel pe care il cunosc prietenii. nu se poate altfel, pentru ca nu pocnim din degete. maica-mea nu ma mai suporta la masa, ceea ce este absurd, doar mi-a facut de mancare zeci de ani. cand vede salatele din 20 de componente (care dupa ce ca-s absolut corect executate te mai si satura dupa 200-300, hai 400 de grame) i se taie pofta de mancare. nu suporta, de ex., ca pun 100 gr. de patrunjel taiat marunt la kilogramul de salata. zice ca-l irosesc 🙂
    ca o idee pentru d-voastra: nu faceti salate de cruditati fara 10 componente – MINIM. rezultatele pot fi spectaculoase.

  5. Dia says:

    Si eu ma apuc de slabire de luni de ceva vreme. Care luni, numai domnul stie 😀

Leave a Reply




If you want a picture to show with your comment, go get a Gravatar.